Din istoria Romulei

Începuturile vieţii romane la Romula coincid cu primii ani de ocupaţie romană la nordul Dunării de Jos. În cursul primului război dintre daci şi romani, din 101-102, partea regatului dac de la sud de Carpaţi şi până la Dunăre a intrat sub stăpânire romană. Valea Oltului, care delimitează la est oraşul roman Romula, a fost, se pare una din direcţiile principale ale invaziei armatei romane în primul război dintre daci şi romani.

Intrarea acestui teritoriu sub stăpânire romană este confirmat şi de Papirusul Hunt, datat în anul 105, indică existenţa unor unităţi militare din armata provinciei Moesia Inferior la Buridava (castrul roman de la Stolniceni, judeţul Vâlcea).

Pe teritoriul sitului arheologic au fost descoperite ţigle şi cărămizi cu ştampilele unor unităţi militare care au participat la primul război dintre daci şi romani, respectiv Legio XI Claudia şi Cohors I Flavia Commagenorum. Se pare că detaşamente ale acestor unităţi staţionau într-o fortificaţie cu val de pământ, construită în zoina centrală a sitului.[1]

Identificarea oraşului roman Romula şi a  aşezării dacice Malva în acest sit arheologic a fost prilej de îndelungi cotroverse. Dintre argumentele epigrafice, absolut necesare, menţionăm : diploma militară din anul 230 p.Chr. dată veteranului M. Aurelius Decianus din Colonia Maluese, fragmentul de cărămidă de la Roma cu inscripţia Aur(elius)Calminus d(omo) Malue-se-, inscripţia de la Sevilla despre Sextus Iulius Possesor curator civitatis Romulensium Malvensium şi cea de la Caeesarea Mauretaniae a lui Sextus Iuliua Iulianus fost tribun al n(umeri) Syrorum M(a)lvensium sunt suficiente indicii pentru a plasa aici acest important oraş roman.[2]

Cercetările arheologice de pe teritoriul fostului oraş roman au dus la identificarea unor vestigii atribuite perioadei clasice a civilizaţiei geto-dacice, dar nu şi la identifcarea încă a acestei fortificaţii preromane, care s-ar putea afla şi în territorium Romulense.

          Municipium Romula

Pe teritoriul sitului au fost descoperite mai multe inscripţii care vorbesc de un muncipiu în această arie. Prima este o stelă funerară a unui defunct care menţionează un Aelius Germanus, fratele său, decurion al municpiului. O placă votivă menţionează şi ea funcţia de decurion al unui municipiu. Dar cel mai complet indicu este o inscripţie ridicată la Oescus pentru T. Iulius Capito, arendaş al vămilor Illyricum şi ripa Thraciae, căruia municipium Romulensium îi acorda, împreună cu alte şase mari romane romane dunărene, ornamenta duumviralia. Specialiştii au ajuns la concluzia, pe baza acestei inscripţii, că Romula a devenit municipium încă din perioada domniei împăratului Hadrian.[3]

Colonia Romula

Cu certitudine Romula era pe cea mai înaltă treaptă a rangurilor oraşelor romane, cea de colonia, în vremea împăratului Filşip Arabul. Venit în anul 248 pentru a rezolva situaţia de insecuritate provocată de goţi şi aliaţii lor carpi, el a fost de faţă la ridicarea zidului de incintă, care îi poartă azi numele, în jurul oraşului Romula pe care o numea colonia sua. Cu toate acestea au exista şi păreri, exprimate de Vasile Pârvan şi Dumitru Tudor, conform cărora, oraşul dobândise acest statut înainte de Filip Arabul, poate încă din vremea împăratului Septimius Severus.[4]

Ultimele decenii ale stăpânirii romane în Dacia au fost marcate de tulburări provocate de invaziile goţilor şi aliaţilor lor.

Ca urmare a unei astfel de invazii, în anul 245 era abandonat limesul transalutan, Romula devenind oraş roman pe graniţa Imperiului. Ceea ce a necesitat şi fortificarea sa cu un zid de incintă, refăpcut se pare în timpul prezenţei la Romula a împăratului Filip Arabul.

În timpul altor expediţii barbare, din anii 249-250, a fost distrus şi castrul roman de la Slăveni, o lovitura extrem de puternică dată apărării oraşului roman. S-a presupus chiar că Dacia ar fi fost abandonată în timpul împăratului Gallienus (253-268).

Însă, descoperirea tezaurului monetar de la Viişoara (judeţul Dolj), ale cărui ultime monede sunt emise în vremea împăratului Aurelian, indică o menşinere a teritoriilor Daciei Malvensis între graniţele Imperiului Roman până în vremea acestui împărat.

Printre cei care s-au retras la sudul Dunării s-a aflat şi Romula, mama viitorului împărat Galerius, născută la Romula. Împăratul a dat numele Romuliana reşedinţei sale din sudul Dunării, în amintirea mamei sau şi locului de origine al familiei sale.

În secolul al IV-lea, în condiţiile revenirii autorităţii romane la nordul Dunării de Jos, era refăcut drumul roman de la Sucidava la Romula, mărturie fiind un stâlp miliar descoperit în apropierea Dunării. Sporadice, deeocamdată, urme de locuire din veacul al IV-lea au fost descoperite în sectorul de nord şi în alte puncte ale sitului.

În partea de nord a sitului a fost identificată o aşezare rurală dechisă, care poate fi datată în secolele VI-VII.

Ulterior, în evul mediu a existat o necropolă din secolele XV-XV, în partea de la sud de Zidul lui Filip Arabul, iar câteva locuinţe şi mai multe gropi de provizii au fost descoperite la nord de acestă fostă incintă romană.

Tot în evul mediu, cărămizi din fostele clădiri şi incinte romane au fost folosite pentru construirea bisericii cu hramul Sf. Nicolae din Caracal, respectiv bisericii Mănăstirii de la Hotărani.

[1] Corneliu Mărgărit-Tătulea, op.cit., p. 35.

[2] Ibidem, p. 36-37.

[3] Ibidem, p. 50-51.

[4] Ibidem, p. 52-53.